Martie 2012 – cadre preluate în apropierea finalizării lucrărilor de reabilitare a Muzeului de Artă “Ion Irimescu” din Fălticeni, proiect finanţat prin Programul Operaţional Regional 2007 – 2013. Muzeul va fi redeschis vizitatorilor în luna august 2012.
Câteva zeci de scriitori români și moldoveni, dar și studenți și profesori au participat astăzi, la Universitatea „Petre Andrei” (UPA) din Iași, la Simpozionul „Actualitatea națională și europeană a operei lui Ion Creangă”. În calitate de președinte al Senatului UPA, conf.univ.dr. Daniel Șandru a transmis mesajul rectorului universității, prof.univ.dr. Doru Tompea, care a ținut să își exprime gratitudinea pentru cooptarea instituției de învățământ superior în organizarea unei serii de evenimente dedicate aniversării a 175 de ani de la nașterea lui Ion Creangă. „Ne face o bucurie intelectuală deosebită să celebrăm, alături de dumneavoastră, personalitatea marelui Ion Creangă”, a spus președintele Senatului UPA. Acesta a evocat și câteva motive personale pentru care manifestarea îi provoacă emoție. „În primul rând, eu sunt fălticinean și, după cum știți, Ion Creangă a fost elev al Școlii de Catiheți din Fălticieni. Apoi, ulița mare a Rădășeniului, acolo unde mă retrag în aproape fiecare sfârșit de săptămână, poartă acum numele «Ion Creangă». În fine, acolo, în acel loc care respiră parcă aerul operelor lui Ion Creangă, retrăiesc și eu copilăria, prin fiul meu”, a mărturisit conf.univ.dr. Daniel Șandru.
În deschiderea Simpozionului, moderatorul manifestării, scriitorul Valentin Talpalaru, a ținut să mulțumească reprezentanților UPA pentru implicarea în organizarea Zilelor „Ion Creangă”. „Este un privilegiu și o onoare pentru noi să fim alături de UPA în această manifestare. UPA se dovedește, încă o dată, o gazdă foarte bună a personalităților de valoare care trec prin Iași, precum și a evenimentelor de calitate și anvergură”, a subliniat Valentin Talpalaru.
Simpozionul de la UPA face parte dintr-o serie de manifestări intitulată Zilele „Ion Creangă” – 175 ani de la naştere, duplex cultural Iaşi – Chişinău și organizată, în perioada 27 februarie – 2 martie, de Muzeul Literaturii Române Iaşi, în parteneriat cu universitatea ieșeană, Ministerul Culturii din Republica Moldova, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Iaşi, Studioul de Radio Iaşi și Radio Moldova Chişinău. În cadrul evenimentului sunt organizate prelecţiuni, colocvii, recitaluri, spectacole, lansări de cărţi și expoziţii documentare.
Sâmbătă, 25 februarie, la Fălticeni, au avut loc manifestările prilejuite de împlinirea a 109 ani de la naşterea Maestrului Ion Irimescu. În biserica de la Oprişeni, unde pictura este realizată de Maestru în anii studenţiei, a avut loc o slujbă religioasă oficiată de preotul paroh al Bisericii „Sfinţii Voievozi” Oprişeni, Camil Dăscălaşu.
Preotul Camil Dascălaşu a precizat, la sfârşitul serviciului religios, că această biserică este o ctitorie a lui Ion Irimescu, pentru că fratele, mama, tatăl, maestrul împreună cu soţia îşi dorm somnul de veci în cimitirul bisericii, „la care, dintr-o diversificare a vieţii, pentru că nu făcuse nicodată pictură, în anii studenţiei s-a angajat să picteze biserica din Oprişeni. Dumnezeu ne-a binecuvântat, ajutaţi fiind de credincioşii din parohie, Primăria Fălticeni şi Consiliul Judeţean ca anul acesta să avem pictura maestrului curăţată, resturată, conservată. De 80 de ani, de când a fost realizată nu a fost făcută nici o lucrare pentru conservarea picturii, vitregită din cauza fumului de la sobele cu lemne”, a spus preotul Dăscălaşu.
Ion Irimescu un fruntaş al oamenilor de seamă din zonă
Ca şi anul trecut, la slujba de pomenire a celebrului artist au participat oficialităţile locale şi judeţene, artişti plastici, scriitori, câţiva apropiaţi ai Maestrului şi cei care au organizat evenimentul, familia directorului Muzeului de Artă „Ion Irimescu”, Gheorghe Dăscălescu. Răspunsurile la Sfânta liturghie şi cântarea „Veşnica pomenire” au fost făcute de maica stareţă a Mănăstirii Voroneţ stavrofora Irina Pântescu şi maica Gabriela Platon de la aceeaşi mănăstire.
Pentru că a lipsit din binecuvântate pricini, Înalt Prea Sfinţitul Pimen, prieten foarte bun al maestrului şi sfătuitor al acestuia, a trimis un cuvânt la împlinierea a 109 ani de la nşaterea maestrului Ion Irimescu, în care a spus că este o datorie sfântă cinstirea înaintaşilor, a oamnilor de seamă care au contribuit la progresul economic şi mai ales cultural şi spiritual.
„Maestrul Ion Irimescu este unul dintre fruntaşii acestor oameni de seamă. Nu numai a zonei noastre ci a întregii ţări, a neamului nostru românesc creştin – ortodox. Operele sale de artă au fost realizate cu măestrie, permanent călăuzită de credinţa ortodoxă în care s-a născut şi a trăit. Creaţiile maestrului constând în mare parte în chipuri umane sculptate sau pictate, privindu-le, ne fac să simţim demnitatea omului”, a spus I.P.S. Pimen în cuvântul adresat celor prezenţi la manifestările de la Fălticeni. După slujba parastasului, cei prezenţi s-au recules la mormântul Maestrului din Cimitirul Oprişeni. Maestrul Ion Irimescu a încetat din viaţă în noaptea de 27 spre 28 octombrie 2005, în locuinţa sa din Fălticeni, la vârsta de 102 ani.
Prima vizită la Muzeul de Artă Ion Irimescu după renovare
Manifestările, organizate la Fălticeni sub genericul “La Fălticeni, mereu cu Irimescu”, au continuat cu vizitarea unor spaţii din recent renovatul Muzeu de Artă. Cu această ocazie primarul Vasiel Tofan a făcut cunoscut că lucrările sunt finalizate în proporţie de 99 %, muzeul este deja încălzit pentru crearea climatului corespunzător, în perioada următoare urmând vor fi finalizate ultimele lucrări, cum ar fi montarea liftului pentru persoane cu dizabilităţi, montarea sistemului de supraveghere video şi acoperirea cu un nou strat de lac protector a parchetului şi a scării monumentale din muzeu. Termenul pentru recepţia lucrărilor, este mijlocul lunii mai, muzeu urmând a fi deschis pentru public pe data de 15 august.
Prieteni ai maestrului prezenţi la Fălticeni
În sala de festivităţi „Pictor Aurel Băeşu” a Muzeului de Artă „Ion Irimescu”, în faţa sutelor de spectatori, scriitorii Grigore Ilisei şi Doina Cernica, stavrofora Irina Pântescu, dr. Ioan Ieţcu şi Gheorghe Dăscălescu, directorul Muzeului de Artă din Fălticeni, au fost cei care i-au reintrodus pe cei prezenţi în atmosfera irimesciană. Deşi au fost lipsiţi de prezenţa fizică a „patriarhului sculpăturii româneşti”, spiritul său înalt a încununat această zi care îi uneşte pe fălticeneni, suceveni şi ieşeni şi îi atrage constant spre constelaţia artelor.
„Prin el a străbătut până la noi filonul de aur al frumuseţii artisitice, sevele unor secole de speranţă, de echilibru, de armonie, de sfinţenie care nu trebuie lăsate să se piardă în indiferenţa cotidiană. Artistul şi-a făcut datoria, şi-a înmulţit talantul, trasând pentru posteritate un drum inconfundabil, eliberat de banalitate. Rămâne ca şi noi să-l cinstim cum se cuvine, înobilând cu apera sa oraşul Fălticeni unde s-a retras în amurgul vieţii. Suntem siguri că astăzi, maestrul se bucură de acolo de sus că operele sale se vor odihni într-un lăcaş adecvat, îndeplinind unul din cele două deziderate lăsate prin testament, restaurarea Muzeului de Artă, şi înfiinţarea Centrului Cultural Naţional de Creaţie «Ion Irimescu»”, a spus directorul muzeului, Gheorghe Dăscălescu.
„O cronică a şederilor la Fălticeni, a Maestrului Ion Irimescu”
Scriitorul Grigore Ilisei i-a condus pe cei prezenţi în universul Irimescian, spunându-le celor prezenţi că abia aşteaptă redeschiderea muzeului, atunci când „fiecare operă de artă intră în dialog cu cel care o priveşte, încărcată de lecturile pe care le-a avut, de cultura sa generală, de modul cum înţelege arta. Esenţial pentru artisit este dialogul care se realizează cu privitorul operei lui”.
Tot scriitorul Grigore Ilisei a spus câteva cuvinte legate de celebrarea care se petrece de fiecare dată, la afârşitul lui februarie, aproape netulburat, la Muzeul Ion Irimescu dar şi despre ultima carte despre Ion irimescu „Mărturisiri” la care, la rugămintea Rozaliei Motrici – preşedinta Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici”, i-a scris prefaţa.
„Am prefaţat această carte dedicată maestrului Ion Irimescu, pe de o parte din iubirea pe care o am pentru Ion Iriemescu iar pe de altă parte din preţuirea pe care o am pentru Mircea Motrici. Este o cronică a şederilor la Fălticeni, a trecerilor pe aici a lui Ion Iirimescu. În momentul în care s-a năpscut proiectul acestui muzeu şi proiectul şederii veşnice în cimitirul de la Oprişeni maestrul Ion Irimescu a venit mult mai des la Fălticeni, pentru a-şi gândi a doua viaţă, a doua existenţă, de după moarte şi aproape de fiecare dată s-a întâlnit cu Mircea Motrici. Este o carte de interviuri şi mărturisiri, în care Mircea Motrici povesteşte diverse aspecte din viaţa maestrului şi a Muzeului de Artă de la Fălticeni – un mediu în care artistul s-a simţit bine, mărturisiri „culese” în timpul interviurilor cu regretatul jurnalist” a spus Grigore Ilisei.
„Mărturisiri”
În cartea „Mărturisiri”, Ion Irimescu este asemănat cu „un ţăran care în fiecare vară, când venea la Fălticeni cu carul încărcat cu roadă, cu 20 – 30 de lucrări pentru a completa muzeul. Atunci când s-a inuagurat muzeul în februarie 1975 au fost 100 de lucrări, nu erau toate în forme definitive şi nu erau toate sculpturi. S-a jertfit atât de mult pentru acest muzeu, încât şi-a vândut după 1990, când nu mai avea posibilităţile pe care le-a avut îniante, când era preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, era un artist respectat, statul dădea ceva bani buni pentru a turna lucrările în forme definitive, mobila de mare preţ şi a turnat în continuare lucrările pentru a duce la capăt proiectul cu muzeul de la Fălticeni.
Cartea este un document, în care sunt surprinse momentele de după 1990 petrecute cu Ion Irimescu, Mircea Motrici fiind corespondentul Radio România Actualităţi şi un comentator fidel al prezenţei lui Ion Irimescu la Fălticeni. În această cartea se regăsesc multe din vorbele de duh, din mărturisirile maestrului, din credinţele lui, iar din acest punct de vedere este o carte „mărturisitoare”, este o carte document.
„Poveşti cu zăpezi trecătoare şi ghiocei nemuritori”
Cartea „Poveşti cu zăpezi trecătoare şi ghiocei nemuritori”, semnată de jurnalista şi scriitoarea Doina Cernica a fost prezentată de muzeografa Gabriela Curtui, aceasta precizând că pe 27 februarie „îl comemorăm aniversându-l pe cel care din nesfârşită dragoste şi generozitate a dăruit prin opera sa şi a trăit povestea vieţii sale legat, nevăzut şi tainic pe pământul acesta Fălticenean, pe care s-a născut şi pe care s-a reîntors definitiv acasă”.
Aşa cum ne-a spus chiar autoarea, „Poveşti cu zăpezi trecătoare şi ghiocei nemuritori”, este „o carte mărţişor, o carte pe care am scris-o cu bucurie şi care a fost realizată cu contribuţia mai multor prieteni. Vreau să vă spun că această carte valorifică două moemnte, unul este legat de lectura cărţii dedicate Cazabanilor de către Eugen Dimitriu iar celălat este o amintire din pargul celei de-a 97 aniversări, legată de trecerea maestrului Ion Iirmescu prin Spitalul Judeţean pentru un set de analize. Eu m-am aflat într-o scurtă vizită la maestru cu artista plastică Ioana Nistor, ocazie cu care a povestit mai multe amintiri despre copilăria sa, amintind că floarea preferată este ghiocelul, pentru că mama îi spunea „tu eşti mărţişorul meu” pentru că se născuse pe 27 februarie. O amintire şi o carte se regăsesc în această poveste, este o poveste spusă de maestru şi scrisă de mine” a spus Doina Cernica.
Tot scriitoarea Doina Cernica a spus că vom vorbi de aniversarea maestrului atâta vreme cât în sala „Pictor Aurel Băeşu” se vor afla oameni care au avut norocul să-l cunoască, oameni care nu-l uită pe omul şi artistul Irimescu. „Această sărbătoare a umplut sala, pentru că fălticenenii sunt mândri de Ion irimescu, dar şi pentru că Primăria, Consiliul Local, Muzeul, se străduiesc să organizeze în fiecare an ceva deosebit pentru 27 februarie” a prcizat Doina Cernica.
Aspecte de la întâlnirile artistului cu medicii şi asistentele din spitalul judeţean
Întâlnirea de la Fălticeni a fost un bun prilej pentru dr. Ioan Ieţcu, medicul curant al maestrului Ion Irimescu de a povesti câteva aspecte de la întâlnirile artistului cu medicii şi asistentele din spitalul judeţean. Despre faptele de milostenie a a lui Ion Irimescu a relatat stareţa Mănăstirii Voroneţ, stavrofora Irina Pântescu.
„Maestrul, când a primit Premiul pentru Excelenţă în Cultura Românească, în valoare de 50.000 dolari, a mers la mănăstirile noi, reînfiinţate după 1990, la Voroneţ, la Humor şi a împărţit o parte din aceşti bani. El care trebuia să-şi vândă din operele sale şi mobila pentru a continua opera venea şi punea o cărămidă la bisiricile şi mănăstirile vitregite în timpul unei ocupaţii străine. Să ştiţi că o lumânare arde tot timupl la Voroneţ şi la Mănăstiorea Humorului pentru maestrul Ion Irimescu. În timpul vieţii maestrul vroia măcar o dată pe an să treacă pe la mănăstire. Îl primeam cu atâta dragsote pentru că era omul care nu stânjenea pe nimeni, era muntele care se cobora la un copoc, la o tufă şi se aplica asupra tututuror. El niciodată nu a pus diferenţă într cine era maestrul Ion Irimescu şi cine eram noi, slujitoarele mănăstrii. Mai mult decât orice a avut simţul şi trăirea lui de român. Nu i-a trebuit să meargă în alte ţări. A suferit aici, a învăţat aici şi a lăsat aici toată opera sa”, a spus stavrofora Irina Pântescu.
Expoziţie de icoane
Tot la sala „Pictor Aurel Băeşu”, a fosti vernisată expoziţia de icoane a pictorului fălticenean Ioan Şoldănescu. Prezentarea artistului a fost făcută de preotul Liviu Mihăilă, cele peste 40 de lucrări din expoziţie, marea majoritate realizate în stil bizantin au fost commentate pentru public de scriitorul Grigore Ilisei. Abslvent al Universităţii de arte plastice pictorul Ioan Şoldănescu s-a remarcat în pictura iconografică înainte de a începe studiile universitare, iar după finalizarea acestora, prima mare lucrare la care a participat a fost picture de la Catedrala Ortodoxă pe Stil Vechi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Fălticeni, o pictură realizată după canoanele tipicului neo-bizantin, într-o tehnică aparte, ce a necesitat multă muncă şi care reflectă dragostea pentru iconografia murală a mănăstirilor din Bucovina. Aşa cum a spus preotul Liviu Mihăilă, ultima biserică la care Ioan Şoldănescu şi-a pus semnătura pe pictură, este „Sf. Nicolae” din Şoldăneşti, unde picture este în tehnica „fresco” şi „este cea mai valoroasă pictură”. Manifestărle de sâmbătă s-au încheiat cu un concert cameral, susţinut de corul „Academica” din Câmpulung Moldovenesc. Evenimentul a fost organizat de Primăria municipiului Fălticeni şi de Muzeul de Artă „Ion Irimescu”.
(Silviu Buculei)
De Dragobete, Trupa de teatru „Birlic” din Fălticeni merge la Piatra Neamţ să promoveze spectacolul “Al cincilea anotimp”. Spectacolul vorbeşte de un anotimp al iubirii care există în acelaşi timp cu toate cele patru anotimpuri. După spactacolele prezentate în Bucureşti, la Teatrul Nottara şi Centrul Militar Naţional, tinerii artişti fălticeneni vor prezenta piesa „Al cincilea anotimp” şi pentru publicul nemţean, în sala de festivităţi a Consiliului Judeţean Neamţ, la invitaţia actriţei Draga Olteanu Matei. La spectacolul din această seară sunt aşteptaţi elevi de la colegiile nemţene dar şi multe oficalităţi locale.
Activităţile culturale din această perioadă marchează împlinirea unui an de activitate a Asociaţiei Fălticeni Cultural. În acest context, joi 23 februarie a.c., a fost vernisată o expoziţie de fotografie la Colegiul Naţional “Nicu Gane”. Preşedintele asociaţiei, preotul Liviu Mihăilă, ne-a informat că în acest an vor avea loc cel puţin două mari evenimente culturale: o întâlnire cu actorul şi regizorul Dan Puric, pe data de 9 aprilie ( o conferinţă şi lansarea cărţii “Fii demn!”), respectiv a doua ediţie a Festivalului de Teatru pentru Tineret “Grigore Vasiliu Birlic” în perioada 30 mai – 2 iunie 2012.
A lăsat în urmă sute de sculpturi şi mii de desene, cele mai multe dintre ele adăpostite la Muzeul de Artă “Ion Irimescu” din Fălticeni
Ion Irimescu (n. 27 februarie 1903, Preuteşti – d. 28 octombrie 2005, Fălticeni) a fost sculptor şi membru al Academiei Române, un artist, care a lăsat în urmă sute de sculpturi şi mii de desene, cele mai multe dintre ele adăpostite la Muzeul “Ion Irimescu” din Fălticeni, deschis în 1975.
După absolvirea şcolii primare din Fălticeni, urmează cursul secundar la Liceul “Nicu Gane” din acelaşi oraş. Între 1924 şi 1928 este student al Şcolii Naţionale de Arte Frumoase din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori de sculptură pe Dimitrie Paciurea şi Oscar Han. În anul 1928, la absolvirea academiei, are loc debutul său la Expoziţia de Pictură şi Sculptură din Bucureşti. În 1930, obţinând o bursă de studii a şcolii române din Fontenay-aux-Roses, pleacă la Paris şi se înscrie la Académie de la Grande Chaumière, unde lucrează sub îndrumarea profesorului Joseph Bernard. În 1932 i se acordă Menţiunea de onoare a Societăţii artiştilor francezi, pentru lucrarea Autoportret, expusă la Salonul de primăvară de la Paris.
Din 1933, anul întoarcerii în România, Ion Irimescu participă la toate expoziţiile organizate, atât în ţară cât şi în străinătate. În 1940 este numit profesor la Academia de Belle Arte din Iaşi, mai târziu (1950) la Cluj, iar din 1966 funcţionează ca profesor de sculptură la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. La sfârşitul vieţii, s-a retras la Fălticeni, locuind chiar în incinta muzeului.
Ion Irimescu a trăit 102 ani şi a fost al doilea artist român (după Cella Delavrancea), căruia Academia Română i-a sărbătorit centenarul în viaţă.(SB)

Cele două muzee au beneficiat în ultimii doi ani de investiţii considerabile în refacerea infrastructurii şi în lucrări de modernizare şi reabilitare. Este vorba, în cazul Galeriei Oamenilor de Seamă, de aproape 9 miliarde de lei vechi, fonduri ale bugetului local. La această dată investiţia este finalizată, urmând ca bugetul local să suporte în următoarele luni cheltuielile pentru achiziţionarea mobilierului pentru expunerea fondului muzeal.
În stadiu avansat se află şi lucrările din cadrul proiectului “Repararea, reabilitarea şi modernizarea obiectivului de patrimoniu Muzeul de Artă Ion Irimescu”, proiect finanţat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013. Mai multe date despre această investiţie, finanţată cu fonduri europene, puteţi afla de pe siteul proiectului, la adresa web http://www.falticeni.ro/irimescu/por_irimescu.html
Ambele muzee vor fi redeschise pentru vizitatori în partea a doua a acestui an, după amplasarea exponatelor şi după stabilizarea microclimatului impus de normele de conservare şi restaurare a bunurilor culturale.
Marele actor de comedie Grigore Vasiliu Birlic a fost comemorat în această dimineaţă la Bucureşti, la 42 de ani de la moartea sa. La slujba de pomenire din Cimitirul Belu au fost prezenţi membri ai Asociaţiei Fălticeni Cultural şi un grup de elevi de la cele trei colegii din Fălticeni, componenţi ai recent înfiinţatei trupe de teatru “Birlic”. Tinerii sunt prezenţi la Bucureşti în cadrul excursiei culturale “Pe urmele lui Birlic”, organizată de Asociaţia Fălticeni Cultural. Pe lângă vizitarea Muzeului Ţăranului Român, a Palatului Parlamentului, a Catedralei Patriarhale şi a Palatului Cercului Militar Naţional Bucureşti, fălticenenii au prezentat aseară, pe scena Teatrului Nottara, spectacolul “Al cincilea anotimp”, acelaşi spectacol urmând a fi jucat şi în această seară la Cercul Militar Naţional. Miercuri, la întoarcerea spre casă, spectacolul va fi prezentat şi pe scena Casei de Cultură din Panciu.
O dată demult…da cam aşa încep toate basmele, dar povestea aceasta nu e chiar un basm…e mai mult de atât, e ceva real ce ni s-a întâmplat nouă, unor puşti, şi a lăsat o amprentă în sufletele noastre, care ne-a schimbat viaţa, mai mult sau mai puţin, în funcţie de intensitatea sentimentelor, dorinţelor şi viselor fiecăruia. Scriu aceste rânduri şi le dedic tuturor celor care iubesc frumosul şi mai ales TEATRUL. Acum să trec la subiect şi să încerc să rezum frumoasa experienţă trăită de noi, micii “actori ai viitorului”, dacă pot spune aşa. Cine suntem noi? Toate la timpul lor. Acum o să mă întorc puţin în trecut şi o să las amintirile să mă copleşească, ca să vă pot reda câteva “cadre” care vă vor arăta cum ne-am cunoscut, cum am luat fiinţă şi ce a reuşit să ne ţină strâns “legaţi” până în prezent.
Acum un an eram simpli elevi, care abia au intrat la liceu şi încercau să se acomodeze cu noul mediu şi să înţeleagă tainele lui, dacă există aşa ceva. Eu una sunt sigură că există. Eram “bobocii liceului” cum ne spuneau cei mari şi ne străduiam din greu să facem faţa noii lumi în care abia aterizasem. Aşa că într-o zi, după ce abia am început să ne cunoaştem între noi, un professor şi anume domnul Ioan Caulea, a venit cu ideea să facem o piesă de teatru, deoarece în decursul timpului a observat că suntem dezgheţaţi şi că am avea şi ceva talent actoricesc, dar care trebuie lucrat pentru că altfel se pierde şi e păcat, spunea el. De fapt lucrurile nu stau chiar aşa. Eu abia mă transferasem în această clasă, care trebuie menţionat este o clasă de matematică-informatică. Deci am minţit puţin. Eu eram cea care se acomoda cu noii colegi, deoarece eram undeva prin al doilea semestru de şcoală. Cert este că ei deja aveau piesa aceasta pusă în mişcare. Le lipsea un personaj, şi m-au ales pe mine. Mi s-a oferit un rol şi l-am acceptat, fără să ştiu unde poate duce totul, dar am acceptat pentru că mereu mi-am dorit să joc teatru. Apropo, piesa se numeşte “Profesoara de maniere” şi este scrisă de Aura Constantin. Acum să revin. Eram un grup de 7 elevi care lucram cum puteam noi mai bine, fără să avem nici cea mai mică idee despre aceste lucruri. Teatrul e o artă, şi nu oricine este capabil să o înţeleagă, dar majoritatea o practicăm fără să ne dăm seama. Asta făceam şi noi. Jucam din plăcere, şi ne gândeam că atâta timp cât nouă ne place, tuturor o să le placă. Nu eram şi nu suntem perfecţi , dar măcar avem curajul şi pasiunea de care are nevoie orice artist , deşi se pare că asta nu era deajuns. Toate bune şi frumoase, până când într-o zi, domnul profesor s-a gândit să ne facă o surpriză. Telefoanele au sunat şi toţi eram anunţaţi: în jumătate de oră la şcoală, repetiţie, este important, nimeni să nu lipsească. Cu toţii eram curioşi şi am mers într-un suflet la şcoală. Acolo domnul Caulea ne-a prezentat o tânără domnişoară, studentă în anul trei la Universitatea de Arte “George Enescu” din Iaşi. Aceasta era o fostă elevă a domnului profesor, pe nume Cristina Bacal, care avea să ne fie viitoarea profă de teatru şi să ne schimbe viaţa radical, fără ca măcar unul din noi să-şi dea seama. Nu pot uita nici acum expresiile noastre…eram speriaţi, confuzi şi totuşi în ochi ni se citea o urmă de bucurie imensă, care nu era pregătită să iasă la suprafaţă. Ik (pentru că aşa îi spunem noi acum profei) era o fetişcană aş putea spune, de cam 1.65, bruneta dar avea nişte ochi care te hipnotizau instantaneu. Pot spune că ochii aceia au băgat frica în noi. Era distantă şi serioasă, ca o adevărată profesionistă. Nu schiţa nici un zâmbet, iar vocea ei era dură şi caldă în acelaşi timp, paradoxal nu? Am jucat piesa odată, pentru a vedea şi ea despre ce este vorba. După ce am terminat, ea ne-a spus că mai avem mult de muncit, că avem talent, dar nu e suficient, şi s-a oferit să ne ajute, dacă şi noi eram de acord. Logic, că am fost. Şi aşa încetul cu încetul am cunoscut-o mai bine pe Ik, care s-a dovedit a fi mai mult de cât o profesoară pentru noi. Este o prietenă excepţională şi o soră mai mare de care aveam nevoie cu toţii. Deşi o respectăm şi o iubim, pentru noi ea nu este profa de teatru ci doar Ik, fata care ne-a schimbat vieţile şi ne-a făcut să iubim teatrul cu sufletul şi nu cu mintea, cu toată fiinţa noastră. Apoi lucrurile au devenit şi mai intense. Lucram mai mult şi cu mai multă pasiune şi dăruire. Repetiţiile erau pline de suspans, tensiune, discuţii contradictorii dar şi de noutate, bucurie, plăcere pentru că Ik mereu venea cu ceva nou şi interesant. Aşa că încetul cu încetul s-a format o mică familie, care se bucura din plin de clipele petrecute împreună. Au apărut şi festivalurile, concursurile care ne-au făcut să fim şi mai uniţi şi să muncim şi mai mult. Primul festival a fost la Suceava, unde unii dintre noi au participat şi la secţiunea monolog. Dar staţi aşa..nu am menţionat cum ne numim. Off, ce adormită sunt, m-a cam luat valul.
Eu mă numesc Agrigoroaie Magdalena (Ena), iar colegii mei sunt Hriţcu Valentin, Ciobanu Codruţa, Ciot Lavinia, Belciug Antonia, Ciubotaru Marian şi Toma Oana. Micii protagonişti ai piesei “Profesoara de maniere”. Aşadar Antonia, Valentin, Codruţa şi cu mine am participat şi la secţiunea monolog, unde colega noastră Codruţa a luat locul al II-lea. Am fost foarte bucuroşi pentru ea şi îi ţinem pumnii, pentru că dacă unul din noi câştigă, toţi câştigăm. A, şi era să uit, şi cu trupa am câştigat premiul special al juriului. Dar nu numai asta contează. Pentru noi important a fost faptul că am urcat pe scenă şi am dat tot ce aveam mai bun din noi, iar publicul ne-a apreciat şi ne-a aplaudat. O senzaţie plăcută cu care nu te obişnuieşti niciodată, sau cine ştie, vom mai vedea. Acolo la Suceava am mai cunoscut un tânăr student, actor la Bucureşti, pe nume Dan Clucinschi . Ne-am împrietenit şi ţinem legătura şi acum. Ne dă sfaturi şi ne vedem de câte ori avem ocazia. Mulţumim Dan. Apoi lucrurile aveau să meargă din ce în ce mai bine. Am participart la un alt festival la Gura Humorului , unde am luat menţiune, iar eu am luat premiul pentru cel mai bun rol feminin. Cert este ca oriunde mergeam, ne făceam noi prieteni şi ne distrăm de minune. Abia atunci ni se răsplătea toată munca depusă. Prin simplele aprecieri ale celor care ne vedeau şi erau alături de noi. Pe lângă toată munca, aveam parte şi de multe ieşiri, care ne apropiau şi mai mult, însă asta rămâne pentru noi. Ik ne-a învăţat să fim o familie şi să ne bucurăm de tot ceea ce realizăm împreună şi asta am făcut. Nu pot să vă povestesc toate aventurile noastre pentru că sunt multe şi ar trebui să scriu o carte, dar pot să vă asigur, că nimic din ce-am făcut împreună n-a fost întâmplător şi că totul a rămas în sufletele noastre.
Apoi s-a dat marea veste în oraş că se organizează un festival aici la noi, numit “Festivalul de Teatru Grigore Vasiliu Birlic” unde doamna Draga Olteanu Matei avea să fie preşedinta juriului, iar alături de ea aveau să mai fie actori precum Eusebiu Ştefănescu, Carmen Trocan, Catrinel Dumitrescu şi alţii. Ne-am înscris şi am jucat , unde , la secţiunea monolog Valentin a luat locul I , eu locul al II-lea iar Codruţa şi întreaga trupă menţiune. Ceea ce este mai important este că am avut ocazia să petrecem trei zile alături de marii actori şi să învăţăm de la ei, lucruri pe care poate nici nu le visam. Asta a fost cu adevărat important. Dar toate aceste lucruri nu ar fi fost posibile fără ajutorul Părintelui Mihăilă, care este preşedintele Asociaţiei Fălticeni Cultural şi care a făcut toate aceste lucruri posibile, pentru că trebuie spus că el a organizat acest festival şi ne-a oferit această posibilitate unică.
În primăvară a urmat a doua etapă a festivalului, unde au fost trupe din toate colţurile ţării, Suceava, Botoşani, Panciu, Bucureşti, Roman şi altele. De data aceasta competiţia a fost şi mai strânsă, dar asta nu i-a împiedicat pe colegii mei Valentin şi Codruţa să participe cu piesa “Nervi” de Ion Băeşu , luând menţiune, iar Valentin a luat din nou locul I la sectiuna monolog şi Codruta locul al II-lea. Felicitări amândurora şi vă ţinem pumnii în continuare. Au urmat din nou câteva zile de vis, alături de marii artişti care ne învăţau mereu câte ceva nou. Ce aş mai putea spune? Da, aş mai avea ceva de spus. Cu ajutorul părintelui am dat o reprezentaţie cu “Profesoara de maniere” după care am făcut o preselecţie pentru cei care vor să facă teatru, pentru că ştiam că în oraşul acesta mic, exista talente care aşteaptă să fie descoperite, şi de ce nu? Merită să ne mândrim şi noi. Aşadar acum suntem 40 de elevi de la toate liceele din oraş care alcătuim trupa “Birlic”, deoarece aşa se numeşte oficial asociaţia din care facem parte “Asociaţia Fălticeni Cultural – Grigore Vasiliu Birlic”. Acum suntem o familie şi mai mare care a realizat şi mai multe. 18 dintre noi, împreună cu Ik, am făcut un spectacol de mişcare şi sonete, care a lăsat Falticeniul cu gura căscată şi care va mai face ravagii şi în alte oraşe. Suntem puşi pe treabă şi nimeni nu ne poate opri. Se apropie a treia etapă a festivalului “Grigore Vasiliu Birlic” şi ne gândim să facem alte piese, dar nu ne-am hotărât încă. Suntem abia la început şi vom continua până la sfârşit. Când va fi acesta? Nu ştim. Tot ce ştim este că iubim teatrul şi vrem să facem asta cu adevărat. Deci cam asta este mica noastră poveste fără final, încă. Acum mă întorc în prezent şi vă mulţumesc că mi-aţi oferit posibilitatea să scriu despre aceste lucruri şi totodată noi trupă de teatru “Birlic” le mulţumim tuturor celor care ne-au fost alături şi celor menţionaţi în acest articol. Fără voi nu am fi unde suntem. Aşa că urmaţi-vă visele şi faceţi tot ceea ce vă place pentru că cineva, undeva, vă vede şi nu veţi şti niciodată unde aţi putea ajunge.
“Viaţa este o scenă mare, iar reflectorul ei este soarele; păcat că atunci când e noapte nimeni nu mai are putere să joace”. (Agrigoroaie Maria Magdalena)
Vreau să vă prezint câteva fragmente din romanul meu despre Mihai Eminescu. Este un roman în două volume numit „Lumină de lună”,asemenea volumului de versuri pe care ar fi vrut să îl publice Eminescu în 1870-71.
Eroul principal al romanului este, în 15 iunie 1990, un copil care nu împlinise încă 14 ani, Iustin. Un copil al zilelor noastre, atras de toate dotările moderne (video, internet,etc). Un copil care pornește de la povestirile fantastice ale lui Eminescu și ajunge să îi perceapă în timp complexitatea tuturor contribuțiilor la cultura românească.
Pentru Iustin ziua de 15 iunie 1990 este o zi magică, pentru că îl întâlnește la Cimitirul Bellu pe însuși Eminescu. El, un alt adolescent și o studentă, aleși parcă de Mihai pentru o misiune deosebită în viață, au privilegiul să îi vorbească. Iar seara, pe Iustin îl așteaptă o nouă surpriză, este martor al nașterii lui Mihai.
Astfel, 15 ianuarie și 15 iunie, Nașterea și Moartea, se întrepătrund și se generează reciproc într-un CERC MAGIC PERPETUU, constituind MAREA TRECERE a lui Mihai Eminescu prin noi și prin tot ce înseamnă, pe veci, DACIA EMINESCIANĂ.
Prin această poartă magică vă invit să pătrundeți împreună cu Iustin în mirifica LUME CULTURALĂ peste care domnește MIHAI EMINESCU al nostru, al tuturor.
Niculina PRUNDEANU
Cât de multe ştii despre viaţa şi opera poetului naţional Mihai Eminescu? Este întrebarea la care vor găsi răspuns elevii care vor participa la a şasea ediţie a concursului interşcolar „Numai Poetul”. Concursul este organizat de Şcoala nr. 6 „Ioan Ciurea”şi se va desfăşura sâmbătă, 28 ianuarie, ora 10, în Sala “Aurel Băeşu” a Muzeului de Artă “Ion Irimescu”. Potrivit doamnei prof. Ermolania Dan, consilier educativ, în competiţie s-au înscris echipaje de la 10 şcoli generale, din oraş şi din zona Fălticeni.
Asociaţia Fălticeni Cultural, in parteneriat cu Consiliul Judeţean al Elevilor Suceava şi Inspectoratul Şcolar Judeţean organizează prima ediţie a concursului judeţean de creaţie “Grigore Vasiliu Birlic”. Obiectivele proiectului: cunoaşterea şi protejarea valorilor culturale locale; descoperirea unor noi talente, care se pot dezvolta şi confirma pe parcurs, întărind prestigiul şcolii şi al comunităţilor cărora le aparţin; stimularea creativităţii, a curiozităţii intelectuale, a comunicării şi deschiderii culturale ca elemente constitutive ale personalităţii tânărului european contemporan; educarea intelectuală, morală şi estetică a tinerilor, pregătindu-i pentru o viaţă cu noi şi multiple provocări. Ediţia din acest an va cuprinde trei secţiuni, după cum urmează: Secţiunea Creaţie literară: Poezie, Proză, Dramaturgie(deschisă elevilor din clasele IX-XII), Secţiunea Arte Vizuale: Fotografie, Desen, Pictură (deschisă elevilor din clasele V – XII), Secţiunea Proiecte: Prezentari Power Point, Flash, Site etc. (deschisă elevilor din clasele IX – XII). Participanţii vor trimite lucrările şi fişa de participare într-un singur fişier ataşat, pe adresele electronice ale concursului, specifice fiecărei secţiuni, până la data de 8 februarie 2012. Un concurent poate participa la una sau mai multe secţiuni/ subsecţiuni, în condiţiile respectării regulamentului.
Regulamentul si fişa de participare:
Acordurile „unirii” se fac auzite şi la Fălticeni, în unităţile şcolare. La Şcoala „Alexandru Ioan Cuza”, a avut loc un seminar pe teme legate de evenimentul din 1859. Dezbaterile au continuat şi cu ocazia activităţilor derulate în cadrul Bibliotecii şcolii. Elevii şi cadrele didactice au depus flori la bustul domnitorului Al. I. Cuza, ne-a informat directorul şcolii, prof. Gabrel Baban.
Potrivit informaţiilor documentare, unirea cea mică fost sărbătorită prima dată la Fălticeni, marţi – 27 ianuarie 1859.
Şcolarii erau decoraţi cu culorile Unirii. Patru dintre ei, îmbrăcaţi în costume naţionale purtau steagul tricolar. După Te-deum , s-a mers la locuinţa administratorului din casele lui Alecu Forăscu, care se aflau în curtea actualului Muzeu „Ion Irimescu”, şi administratorul Al. Millo a spus: „Să sărbătorim reînvierea naţiunii române!”. În continuare , Nicu Gane, vorbind din partea tribunalului, a spus: „Serbarea aceasta este atâta de mare încât expresiunile ne lipsesc şi nu puteau arăta prin cuvinte. Sentimentele ce ne-au cuprins astăzi sunt mai presus de tot ce s-a zis, mai presus de tot ce-aşi putea zice.” După bal, tinerii, însoţiţi de muzici ce cântau „Hora Unirii”, se plimbau pe uliţi pînă în zori. Ivirea zorilor a fost întâmpinată cu urarea „Vivat Unirea!”, consemnează scriitorul Geo Nechita în monografia Însemnări fălticenene.
Ziua de astăzi are şi o importantă semnificaţie culturală pentru Fălticeni. Pe data de 24 ianuarie 1905 s-a născut Grigore Vasiliu Birlic, cel care a fost unul dintre cei mai mari actori români de comedie.
Despre Grigore Vasiliu Birlic pe Cronica de Fălticeni
Iubitorii de cultură din Fălticeni au fost prezenţi în număr mare la evenimentul omagial dedicat poetului Mihai Eminescu, sâmbătă 14 ianuarie, în Sala „Aurel Băeşu” a Muzeului de Artă „Ion Irimescu”. Învitaţi în mijlocul publicului fălticenean au fost criticul literar Isabel Vintilă şi poetul Ovidiu Vintilă, care au dezbătut două teme mai puţin abordate vizavi de opera celui mai mare poet român. Este vorba de ortodoxia lui Mihai Eminescu şi de o analiză asupra ultimei părţi a vieţii lui Mihai Eminescu, din prisma celei mai recente apariţii editoriale care tratează viaţa poetului, „Eminescu în captivitatea nebuniei”, autor Theodor Codreanu. În urmă cu câteva zile, autorul a primit marele premiul al Festivalului Literar „Mihai Eminescu” de la Suceava. Evenimentul a avut şi o contribuţie fălticeneană. Este vorba de prezentarea romanului „Lumină de lună” al fălticenencei Niculina Prundeanu, omagiul adus poetului de muzeograful Gabriela Curtui şi de interpretarea de către Catinaca Dăscălescu a unor melodii pe versurile lui Mihai Eminescu.
Programul “Crăciun în Bucovina” se încheie vineri, 13 ianuarie, la Drăguşeni, în ajunul anului nou pe stil vechi. Primarul comunei Drăguşeni, Vasile Cepoi, ne-a informat că, începând cu ora 12, se va desfăşura o paradă a măştilor tradiţionale pe traseul dintre poarta de intrare în judeţul Suceava şi parcul central din Drăguşeni. După paradă, pe scena amenajată în parcul central va avea loc spectacolul de datini şi obiceiuri cu participarea formaţiilor din: Ciohorani, Miroslăveşti, Lunca – Paşcani (judeţul Iaşi), Drăguşeni, Forăşti, Bogdăneşti, Boroaia, Mălini, Corlata, Cajvana, Dolheşti şi Vadu Moldovei. Credincioşii de sil vechi din zona Fălticeni sărbătoresc mâine ajunul anului nou iar sâmbătă pe Sfântul Vasile. La eveniment este aşteptată prezenţa primarilor din zona Fălticeni şi a preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur. Zona Fălticeni a fost prinsă cu trei evenimente în Programul “Crăciun în Bucovina”: 26 decembrie 2011 – Mălini, 27 decembrie 2011 – Fălticeni, 13 ianuarie 2012 – Drăguşeni.
Filiala Fălticeni a Societăţii Ortodoxe a Femeilor din România a avut prima întâlnire din acest an, joi, 12 ianuarie, în sala de lectură a Bibliotecii municipale “Eugen Lovinescu”. Întâlnirea senioarelor fălticenene a avut ca repere prezentarea raportului de activitate al societăţii, prezentat de preşedinta Aspazia Mancu, şi omagierea poetului Mihai Eminescu. Despre viaţa poetului naţional, universalitatea şi eternitatea sa, au vorbit doamnele profesoare Mioara Gafencu, Sorana Dorneanu şi scriitoarea Maria Udişteanu Invitat la prima acţiune din 2012 a fost poetul fălticenean Alexa Paşcu. Poetul a prezentat în premieră cea mai recentă poezie, creţie proprie, dedicată aniversării lui Mihai Eminescu – “Eminescu cel etern”. Profesorul Marius Dăscălescu a interpretat la chitară melodii pe versurile poetului Mihai Eminescu.
Sala „Aurel Băeşu” a Muzeului de Artă „Ion Irimescu” a găzduit duminică primul eveniment cultural al anului 2012, la Fălticeni. Este vorba de lansarea celei de-a cincea cărţi de poezie a poetului fălticenean Alexa Paşcu. Cartea a fost prezentată de criticul literar Isabel Vintilă, poetul Ovidiu Vintilă şi profesoara Mioara Gafencu.
Anul 2012 debutează sub auspicii culturale promiţătoare. Poetul fălticenean Alexa Paşcu ne invită la momentul prilejuit de lansarea volumului de poezie “URMELE PĂSĂRII – CUVÂNT”. Evenimentul va avea loc duminică, 8 ianuarie 2012, ora 16, în sala “Pictor Aurel Băeşu” a Muzeului de Artă “ion Irimescu”.
