7 ZILE, 20 DE ORE, 42 DE MINUTE ŞI 52 DE SECUNDE

Cel de al 103-lea pământean ajuns în Cosmos este românul Dumitru Prunariu. După o serioasă pregătire prealabilă timp de trei ani în orăşelul stelar, a efectuat împreună cu un echipaj misiunea spaţială Intercosmos Soiuz 40 în urmă cu 30 de ani.
La 14 mai 1981 de pe cosmodromul din Kazahstan a început aventura spaţială a zborului în jurul Pământului cu o viteză de 28000 km/h pe o orbită înclinată faţă de ecuator cu 51,6˚ Manevrele celor doi – Prunariu şi Leonid Popov – îmbrăcaţi în costum de scafandru cosmic, au făcut posibilă desprinderea navei cosmice de ultima treaptă a rachetei când se afla la 3000 km de punctul de lansare, după 8 minute şi 50 de secunde de zbor.
Cu precizie deosebită, la 15 mai, nava cosmică a fost cuplată la complexul orbital Saliut unde au rămas şapte zile, realizând împreună cu alţi cosmonauţi cercetări şi experimente ştiinţifice în domeniul fizicii nucleare, a astrofizicii, medicinii aeronautice, biologiei şi tehnologiei cosmice. Experimenul Reo a avut în atenţie modificarea circulaţiei sangvine cerebrale în timpul misiunilor spaţiale; experimentul Nanobalanţa a urmărit straturile protectoare subţiri de bioxid de siliciu; experimentul Biodoza a măsurat câmpurile de radiaţie cosmică; experimentul Astro a identificat formele de existenţă ale materiei nucleare.
Odiseea spaţială în spaţiul extraatmosferic, fascinantă precum cea imaginată de Jules Verne „De la Pământ la Lună”, evidenţia faptul că în 24 de ore se trecea de la noapte la zi şi invers de 16 ori, aparatul cosmic înregistrând variaţii de temperatură de la +150 grade în zonele radiate de Soare la -150 grade în timpul trecerii prin umbra Pământului, înconjurând astfel Pământul de 125 de ori. A admirat prin hublourile staţiei cosmice frumuseţea acestuia, învingând bariera gravitaţională.
Misiunea a fost îndeplinită, iar la 22mai 1981, capsula de coborâre a navei spaţiale a aterizat tot în stepa Kazahstanului.
Primul Icar român mărturiseşte: „mi-e dor de cosmos”. Acolo a respirat din „aerul de acasă” convins că în spaţiul cosmic n-ai naţionalitate, eşti cetăţean al Pământului şi al Planetei urmărind un program ştiinţific unic. Făcând parte din elita astronauţilor, Dumitru Prunariu se manifestă ca o personalitate activă fiind preşedinte al Agenţiei Spaţiale Române, preşedinte al Asociaţiei Exploratorilor spaţiului cosmic şi preşedinte al Consiliului de Ne-militarizare a Spaţiului Cosmic în cadru ONU, având în atenţie un program responsabil privind studiul energiei solare, a asteroizilor, precum şi a deşeurilor cosmice. Numeroase distincţii îl onorează: Ordinul Naţional „Steaua României” cu grad de ofiţer, membru de onoare al Academiei Americano- Române din California. Fără a fi cea mai mare, dar cea mai importantă mi se pare cea oferită de Hermann Oberth, părintele navigaţiei spaţiale, trăitor mare parte din viaţă în Ardeal, deci un connaţional pentru care a nutrit un deosebit respect. Călătoriile cosmice au avut începutul în zborul de acum 50 de ani al lui Iuri Gagarin antrenând apoi 400 specialişti din care doar 26 au depăşit orbita Pământului. Costurile acestor misiuni cu echipaj uman fiind prea mari, s-au lansat în cosmos navete spaţiale robotizate. Telescopul gigant Hubble cu echipament perfecţionat şi calculatoare de bord, fără prezenţă umană, aflându-se la o distanţă de 7000 ani-lumină de Pământ, explorează infinitul ca un ochi uriaş.
„La cinci minute după Cosmos”, carte realizată de Dumitru Prunariu împreună cu Al. Stark, şi după 30 de ani de la reuşita românească în aerospaţiu, primul cosmonaut român militează la viitorul Planetei şi al cosmonauticii.
Şi cum mama temerarului român provenea din Fălticeni şi copilul de altădată a respirat şi aerul moldav pe strada Sucevei, este un motiv în plus de a ne mândri şi de a-l omagia.
prof. Sorin Gafencu,
Colegiul Naţional „Nicu Gane”

___________________________________________________________________________________________

Prezenţa lui Spiru Haret în perimetrul fălticenean
-câteva reflecţii asupra traseului copilăriei şi vieţii savantului la 160 de ani de la naştere-
La 14 februarie 1851, la Iaşi s-a născut în familia lui Costea Haret primul fiu, Spiru, viitorul om de ştiinţă. Tatăl se mută la „giudecătoria” Dorohoi unde copilul urmează clasa întâi şi parţial clasa a II-a, continuând la Iaşi, din 1860, cursul primar la şcoala din mahalaua Sărărie. Învaţă cu „tata Săvescu”, tainele cărţii iar în vacanţe vine la Fălticeni, mai bine zis la Bogdăneşti, unde tatăl ocupase funcţia de notar (1862-1867), locuind în casa unde se află clădirea şcolii vechi, înfiinţată în 1858 (D. Balan, Din istoricul învăţământului primar în judeţul Baia, 1933).
Spiru, ca cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei, rămas orfan de mamă la 14 ani, va simţi datoria faţă de fraţi, pe care îi va lua în capitală „urcându-i în careta poştii, iar după două săptămâni de drum ajung la Bucureşti” ajutându-i cu banii câştigaţi din meditaţii. Copilăria s-a sfârşit brusc şi a rămas de domeniul trecutului, la Bogdăneşti. În semn de omagiu pentru cel ce a devenit ministru, în perioada 1900–1924, şcoala din Bogdăneşti construită în 1910 s-a numit „Spiru Haret”, iar la sărbătorirea a 140 de şcoală în localitate, s-a revenit la titulatura Şcoala „Spiru Haret” (adresa Şcolii Bogdăneşti către Inspectoratul şcolar al judeţului Suceava, p. 46 în Bogdăneşti, trăire ortodoxă şi învăţământ românesc, autori Maria Holban şi Florentin Loghinoaia).
Destinul l-a purtat de pe meleaguri moldave ca bursier la Liceul „Sfântul Sava”, apoi ca student la Universitatea Bucureşti unde-şi ia licenţa în matematici în 1874, la 23 de ani. Traseul intelectual se completează în capitala Franţei: licenţiat în matematică în 1875, apoi în fizică, 1877. Ascensiunea lui este solidă şi spectaculoasă. Reîntors în ţară, devine membru corespondent al Academiei Române în 1879 iar în 1892, membru al Academiei Române. Înclinaţia către ştiinţă se completează cu cea de instruire şi educaţie şcolară. Devine inspector al şcolilor, secretar general al ministrului, iar în această calitate este prezent şi la Fălticeni în 1883, unde la Gimnaziul Alecu Donici, ca inspector general al şcoalelor controlează desfăşurarea examenelor de clasa a patra „cerând să fie examinaţi în faţa sa de către profesori, trei elevi din ultima clasă în ordinea clasificării” (D. Balan, op. cit., p.27). Devine ministru al Instrucţiunii Publice timp de aproape zece ani, devotându-se şcolii, reformând învăţământul primar şi secundar şi reorganizându-l prin valoroasa Lege a Învăţământului din 1898. Performanţele anilor de ministeriat 1897–1899, 19001–1904 şi 1907–1910 au impus un curent de înnoire calitativă, haretismul.
Apostol şi luminător de o mare modestie, a fost un călător neobosit pe drumurile ţării considerând că performanţa în învăţământ este calea şi şansa revigorării economiei, administraţiei şi culturii româneşti. Minte lucidă şi pătrunzătoare, a adăugat preocupărilor de mecanică celestă din tinereţe, pe cele de mecanică socială. Ştiinţa de carte a devenit preocupare majoră. Şcolile rurale au sporit şi sub raportul noilor construcţii şcolare, 2343 în timpul ministeriatului său. A dispus editarea manualelor şcolare de către minister pentru a le face mai ieftine şi accesibile. A transformat învăţătorul în educator şi chiar în apostol, reorganizând şi şcolile normale pe care le-a îndreptat spre practică, accentuând slujirea nevoilor naţionale, sociale şi economice româneşti. „Vă rămâne să menţineţi locul înalt pe care l-aţi câştigat singuri în faţa lumii” – cuvânta Haret în 1904 la Congresul de la Bucureşti.
Lecţia de mare european a lui Haret se concentrează în Mecanica socială, 1910. El a transformat învăţătorul din simplu slujbaş în element activ al comunităţii. Veşnic activ, cutreierând modest satele cu trăsura, conştiincios, serios, exigent, în corespondenţă cu oamenii şcolii, a atras animatori din rândul scriitorilor şi oamenilor de cultură precum M. Sadoveanu, G. Coşbuc, Al. Vlahuţă, Şt. O. Iosif, O. Goga, A. Gorovei prin care ţinea legătura cu lumea satelor. Încurajează pentru uzul şcolar apariţia unor opere literare precum România pitorească, Din trecutul nostru, Pictorul N. Grigorescu, de Al Vlahuţă, Din zile mari de Şt. O. Iosif, Războiul de neatârnare, G. Coşbuc, a unor opere muzicale pentru serbările şcolare compuse de Gavril Musicescu sau D. Kiriac, şi tot pentru educaţia estetică se cumpără pânze de N. Grigorescu, încurajând arta şi culegerile de folclor.
Prin metoda personală de a cunoaşte capacitatea oamenilor şcolii, Serafim Ionescu, bucureştean şcolit la Lausanne, a fost numit institutor şi revizor şcolar la Fălticeni. Haret a preţuit şi încurajat marea revistă de folclor, Şezătoarea, ce a făcut epocă la Fălticeni. Un institutor haretist, Vasile Costăchescu, a activat la şcolile din Pleşeşti sau Fălticeni mândru de familia învăţătorilor lui Haret – ai noştri ca brazii – aşa cum îi plăcea să spună. Ministrul n-a cunoscut din birou viaţa şcolii, ci din concretul în care a trăit. Costăchescu a consemnat în Istoria oraşului Folticeni: „Datorită marelui istoric N. Iorga şi în veciu neuitatului ministru de instrucţie şi culte Spiru Haret, în ziua de 31 august, 1908, în cadrul unei pioase şi înălţătoare serbări la care a luat parte şi regretatul ministru, preţiosul odor, dat la iveală, s-a aşezat înăuntrul bisericii, lângă mormântul Voevodului Petru Rareş şi a soţiei sale” – citându-l pe Gh. T. Ionescu din Serbarea de la Probota. La Baia, în 1904, învăţătorul Nicolae Stoleru ţinuse o lecţie practică la care a asistat marele Haret ce l-a felicitat ca model de moralitate şi hărnicie. Ministrul s-a bazat pe un corp învăţătoresc de elită: Serafim Ionescu, Mihai Lupescu la Broşteni şi Bogdăneşti, Al. Vasiliu la Tătăruşi, I. Ferăsuariu şi N. Stoleru la Baia, Gh. Cardaş la Drăguşeni, V. Radovici şi V. Costăchescu la Pleşeşti, S. Mihăilescu la Giuleşti, V. Tomegea la Boroaia, Gh. Rădăşanu la Bogata. Chiar înfiinţarea Şcolii Normale „Ştefan cel Mare” la Fălticeni şi activitatea lui Virgil Tempeanu sunt tot un ecou haretist. Afluxul de reviste adresate satului şi în special încurajarea revistei de folclor Şezătoarea au fost iniţiative ale ministrului. O adresă a lui Haret este edificatoare: „…în bugetul Casei Şcoalelor este prevăzută suma de o mie de lei pentru revista Şezătoarea…”.
Ultimul drum, 17 decembrie 1912, zi de doliu naţional, condus de o mulţime imensă, îndoliată şi recunoscătoare.
Destinul în posteritate? Reeditat, citat, preţuit (N. Iorga la Congresul învăţătorilor din 1907: „Când vă vorbesc despre el, în semn de respect, sculaţi-vă în picioare”). În decembrie 1922 este comemorat la catedrala din Fălticeni ca fiu al Judeţului nostru. Imortalizat statuar în marmoră de Carrara la Bucureşti în 1935 de sculptorul Ion Jalea, imaginat metaforic de Constantin Brâncuşi ca o simplă fântână, ca izvor de apă vie, prezent în monumentul din faţa şcolii de la Bogdăneşti pe stâlpul înalt de 5 metri, cu două pagini de carte, gândit de regretata Ioana Nistor, Spiru Haret a revenit şi pe frontispiciul şcolii Bogdăneşti pe care a înnobilat-o cu sânge albastru (Doina Cernica în Crai nou, 1998).
Mai mult, drumurile terestre s-au completat cu cele celeste. Şi aceasta, datorită recunoaşterii meritelor ştiinţifice ale savantului care este autorul mai multor lucrări de astronomie. Teza de doctorat pregătită la Paris: Asupra invariabilităţii axelor mari ale planetelor, 1878, îi asigură recunoaşterea ca primul astronom teoretician român din secolul XIX. Din 1976,când s-a cartagrafiat faţa nevăzută a Lunii, o formaţiune lunară a devenit Circul Haret; la 125 de ani de la naşterea savantului, comunitatea ştiinţifică internaţională a dat numele său unui crater pe Lună. Spiru Haret ne veghează din craterul lunar cu diametru de 29 km şi coordonatele: 59 grade latitudine sud şi longitudine 176 grade vest, în partea lunară invizibilă, din apropierea Polului Sud al Lunii. Era primul român care anunţa valoarea, confirmata mai apoi, a şcolii româneşti de matematică, fizică şi astronomie.
Tânărul doctor în ştiinţă dovedise că orbitele descrise de planete nu sunt tocmai stabile, ci suferă variaţii în timp seculare, că nu este o stabilitate absolută, că perturbaţiile de ordinul trei a semiaxei mari conţin termeni seculari, adică termeni ce variază proporţional cu T, deci o instabilitate a sistemului solar.
Drumurile mari ale omului Haret de la Pământ la marginea Universului îi asigură nemurirea. Savant, matematician, astronom, fizician, sociolog, organizator al învăţământului, autor, promotor al culturii, cetăţean, politician, patriot, spirit modern şi european, a considerat şcoala ca centru viu şi vital al societăţii iar ştiinţa ca o formă majoră de motivaţie. De aici pornesc toate drumurile iradiind din terestru în celest şi de aceea haretismul este exemplu de energitism, actisvism şi dăruire, iar Spiru Haret chintesenţă de românism şi spirit european.
Profesor Sorin Gafencu, Colegiul Naţional „Nicu Gane”

Share this:

Discuție

Trackbacks/Pingbacks

1. Pingback: 7 ZILE, 20 DE ORE, 42 DE MINUTE ŞI 52 DE SECUNDE « CRONICA DE FĂLTICENI - mai 13, 2011

Lasă un răspuns Cancel reply

Introdu comentariul tău aici...

Fill in your details below or click an icon to log in:

Email (necesar) (Not published)

Nume (necesar)

Pagina web

You are commenting using your WordPress.com account. ( Log Out / Schimbă )

You are commenting using your Twitter account. ( Log Out / Schimbă )

You are commenting using your Facebook account. ( Log Out / Schimbă )

Anulează

Connecting to %s

Anunţă-mă despre viitoarele comentarii apărute prin email.

Anunţă-mă printr-un email când apar articole noi.