TOATE ARTICOLELE – MIOARA GAFENCU

Arhimandrit Timotei Aioanei – Un popas la curţile dorului

Sfinţia Sa, arhimandritul Timotei Aioanei, ne-a dăruit în anul care a trecut două albume de mare preţ sufletelor noastre: „Rădăşeni, frânturi de istorie sacră”, „Rădăşeni, o grădină a Raiului”.
Ţinuta grafică a ambelor volume este exemplară. Fotografia aparţine lui Laurenţiu Tătulescu şi Iulian Miron, grafica şi prelucrarea foto este realizată de sora Simona Bucan, iar redactarea este făcută de monahia Anastasia Văetişi. Tipărite cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, cele 67 pagini, respectiv 280 pagini, sunt dedicate cu veneraţie „Părintelui Modest Antonovici, care mi-a dăruit lumina Botezului în Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Rădăşeni, părinţilor mei Miron (†2009) şi Elena, fratelui meu Dănuţ (†1971), naşilor mei Constantin şi Savonica Constantin, tuturor rădăşenenilor care s-au identificat cu acest loc, oriunde s-ar afla ei”.
Imaginile fotografice şi scriitura se completează armonios şi imnic întru conturarea celui mai frumos sat din toată Moldova (Xenopol). Acest colţ de lume atât de drag Sfinţiei Sale este considerat un dar de la Dumnezeu, un loc stăpânit de duhul eternităţii. În acest topos, părintele Arhimandrit simte şi resimte apartenenţa la marea familie a rădăşenenilor. În acest cuibar de veşnicie este cerul sufletului său şi spaţiul iluminării. Aici se află patrimoniul afectiv şi divin, aici este ţinutul merelor de aur şi al îngerilor şi al Duhului Sfânt care a îndumnezeit mărginirea în nemărginire. Dovezile de iubire se adună în staţii devenite sanctuare necesare argumentării:
Aici este istoria începuturilor istorice, protoistorice şi christogeneza: situl arheologic de pe dealul Cetăţii cu dovezi din epoca de bronz, din aşezările Hallstatt şi cultura Cucuteni; aici trecea drumul domnesc ce lega Baia de Suceava, marea cale strategică şi comercială; aici este atestarea documentară din vremea lui Alexandru cel Bun; aici ar fi învăţat viitorul domn Ştefan Tomşa care ar fi poruncit zidire de biserică: aici, în apropiere, era graniţa spre Cornu Luncii şi Buneşti; aici s-a înfiinţat în 1858 una din primele şcoli; aici, în febra Unirii, Toader Grumăzescu a devenit primar de Rădăşeni şi deputat în partida lui Cuza. Şi crugul timpului adaugă alte şi alte date ale istoriei moderne şi contemporane. Aici profanul se îmbină cu sacrul.
Aici, purtat de mână ca Tobie de îngerul său, având capacitatea de iradiere a credinţei şi a iubirii divine, arhimandritul ne apare ca omul care n-a plecat niciodată de acasă. Psalmodiind litanii din lumea tainelor, ne invită ospitalier să citim în Cartea Sfântă, în transcendent, între zidurile celor două biserici, trăind clipe de bucurie, înseninare şi lumină. Citeşte bucoavnele din pisanii, vorbeşte despre tablourile votive, se uimeşte în faţa ferecăturilor cărţilor bisericeşti, face consideraţii asupra iconarilor şi a arhitecturii ecleziaste, trăind alături de oamenii ţintaţi în frunte (Gr. Ilisei) Cartea regenerării prin credinţă.
Bisericile tezaurizează frumuseţi fără frontiere din vremuri voievodale, din spaţii ale Athosului, ale mănăstirilor Râşca sau Slatina, ale universului moderator al artei bizantine sau slave.
În sistemul de priorităţi al Sfinţiei Sale, tărâmul divinului este frumosul însuşi, fiinţa lui Dumnezeu stăpânind fondul matricial orizontal, săgetând verticalitatea infinitului într-o sinteză de autohtonitate şi continuitate creştină. O lume de duminică cu oameni de duminică în aceste construcţii sacre în care hieratismul de frescă bizantină străbate cu privirea filtrată prin suflet.
Nu e de mirare că în acest spaţiu sacralizat totul se înscrie afectiv şi activ în ethnos. Circulă un fluid spiritual ce leagă nemarginile prin prezenţa icoanei Sfintei Fecioare, Portăriţa, ocrotitoare a Rădăşenilor, precum şi prin epitaful pictat de Irineu Protcenco. Să mai vorbim de legendele hagiografice şi apocrife că sunt ficţiuni şi nu adevăruri? Ieroschimonahul Veniamin Piticariu, arhimandrit şi egumen al mănăstirii Râşca a plecat la Sfântul Munte. Furtuna l-a lăsat sărac, dar Dumnezeu l-a ajutat să recupereze comoara din baston şi să aducă de la Schitul Lacu icoana mult visată cu Maica Luminii. Aceasta n-a rămas la Râşca, ci s-a dorit la Rădăşeni. Această sfântă istorie a fost repetată cu evlavie în secolul trecut şi se repetă şi azi cu smerenie şi uimire. Icoana este văzută cu ochii minţii şi păstrată în străfundul inimii fiecărui credincios ca o comoară de inestimabilă valoare, ca un trainic liant cu lumea din înalt. Cititorul de toate calibrele cunoaşte minunea, iar credinciosul îşi pleacă cu evlavie genunchii în faţa minunii Dumnezeieşti. Îngenunchem în cuvânt, în cuvânt mai presus de cuvânt. Gestul îl face şi cel ce contemplă albumele urmând paşii arhimandritului Ilie Cleopa sau ai ieroschimonahului Paisie Olaru. Vrednicii slujitori ai bisericilor, preoţi şi cântăreţi bisericeşti, femei evlavioase, credincioşi sunt conturaţi cu iubire în tuşe blânde. Divinitatea coboară în casele rădăşenenilor evocaţi cu o căldură care emoţionează şi cucereşte.
Părinţii şi bunicii, vecinii, luminătorii satului, cultivatorii pomătului, generalii, eroii, toţi reînvie din albume. Ei sunt sufletul satului. Ca şi N. N. Beldiceanu sau doctorul fără arginţi Vasile Lateş (N. Iorga). Mai toţi s-au dus la dii manas, sufletele au urcat la cer, dar au rămas vii în amintirea localnicilor.
Ultima parte a albumului realizează un portret colectiv al poporănilor folosind texte ale lui M. Sadoveanu, Aurel George Stino şi Grigore Ilisei. De altfel, Grigore Ilisei este cel ce ne invită la sărbătoarea cărţilor arhimandritului, garantând prin semnătură intrarea, ieşirea şi rămânerea în acest spaţiu de rodnicie spirituală şi materială. Acuarelele Constanţei Rodica Dan şi desenele lui Dan Hatmanu precum şi fotografia artistică şi inspirată slujesc cu mare forţă sugestivă intenţia şi sentimentul autorului ce se înfioară şi se mângâie de atâta frumuseţe, completându-se cu aspecte culturale, ontologice şi etnofolclorice. Ancorat în prezent şi scăldat în truda părintelui arhimandit ce ne povăţuieşte ca aspiranţii la raiul ceresc trebuie să se îngrijească de raiul pământesc şi de fărâma de dumnezeire din propriul suflet, cărţile tezaur răspund problematicii trăitorului mileniului trei.
Rădăşeni – la curţile dorului. Rădăşeni – un datum specific. Rădăşeni – sentimentul sacrului. Rădăşeni – aură de nobleţe divină. Rădăşeni – centrul lumii.
Albumele – cântec al inimii în aspiraţie celestă. Albumele – dorul Pământului de a fi mai lângă cer. Albumele – formă a rugăciunii unui senior monah Albumele – act sacerdotal al întâlnirii cu Hristos.
„Din mila lui Dumnezeu, noi, Timotei arhimandrit, în anul de la Hristos 2010, iar de la facerea lumii 7608… ostenitu-m-am întru Domnul care mi-au ascultat ruga…”