Arhiva etichetelor: imagini cu obiceiuri de iarnă

În aşteptarea urătorilor…

Oamenii din judeţul Suceava sînt vestiţi pentru tradiţii, în special cele legate de Anul Nou. În toate satele, cetele de flăcăi se pregătesc pentru urături, iar gospodarii aşteaptă să apară „Ursul”, „Capra”, „Bunghierii”, „Căiuţii”, „Malanca”, „Jienii”. „Mascaţii”, aşa după cum le spune toată lumea, îşi pregătesc din timp recuzita. Mai ales măştile, care vorbesc cel mai mult despre imaginaţia şi umorul săteanului român. Unii meşteri s-au specializat în confecţionarea costumelor, ele devenind cu timpul adevărate podoabe de artă populară. Faptul că aceste obiceiuri se practică la cumpăna dintre ani este justificat de simbolistica zilei de 31 decembrie, care în gîndirea populară reprezintă data morţii, dar şi a renaşterii ordinii cosmice. Structura ceremonială a obiceiului este plină de forţă şi vitalitate. Muzica şi dansul remarcabile prin virtuozitate şi dinamism, măştile pline de expresivitate alcătuiesc un spectacol unic ce nu trebuie ratat. Jocurile practicate cu prilejul sărbătorilor de iarnă sînt diferite în satele din nordul Moldovei. La Zamostea, ca şi la Zvoriştea sau la Vîrful Cîmpului, jocul căiuţilor reprezintă cel mai îndrăgit dans din alaiul tradiţional. Jocul este condus de către un dresor numit comis, care dirijează dansul prin pocnituri de bici. Strigăturile şi fondul muzical, alămurile şi bătăile de tobe completează frumuseţea spectacolului. Dacă acest fel de manifestare ne duce cu gîndul la arhaice practici magice de alungare a maleficului, „Pluguşorul”, alt obicei, este strîns legat de mitul fertilităţii. Vorbe frumoase, de prosperitate şi belşug ştiu să spună meşteşugit cetele din Şcheia, Cajvana, Bosanci, Mihoveni, Drăguşeni sau Mălini. La Şoldăneşti, aici la Fălticeni, localnicii duc cu ei, prin generaţiile tinere, obiceiurile de altădată. Jocul ursului şi al caprei, Banda lui Jianu fac apel la costume speciale şi măşti. Cetele sînt primite bine de toţi gospodarii, însă urătorii au pregătită o strigare şi pentru cei care îşi ţin porţile ferecate: „Verzi bureţi pe pereţi/Pîn’ la an să n-ajungeţi” sau „Vă lăsăm un sac de draci/De la moara din Ciorsaci!”. Pe urători îi vom reîntîlni în ultima zi a lui 2009, pe unii în variante moderne, de „oraş”, unde tradiţiile sînt uşor deformate, pe alţii în străvechi costume populare, păstrate cu sfinţenie în sipetele gospodăriilor ţărăneşti. Şi toţi ne vor aduce, prin cîntecele lor, pace în suflet şi bucurie pentru încă un an.